Stimați membri ai Consiliului
Suprem de Apărare a Țării,
Deși multe lucruri sunt neclare privind actuala criză COVID, unul este sigur: România va avea nevoie de bani pentru a-i face față. De bani mulți. De unde preconizați că vor fi luați?
În această scrisoare vă propun 5 direcții de acțiune ce pot
duce la soluții măcar parțiale. Cu siguranță se pot găsi și altele, dar e tot atât de cert că se impune o dezbatere serioasă în Consiliul Suprem de
Apărare a Țării pe această temă.
Mai întâi fac o analiză a contextului, după care urmează cele cinci
propuneri.
Într-o Scrisoare deschisă către decidenții statului român (deblocati-România-sau-România-vă-va-debloca-pe-voi) Paul Ghițiu face o evaluare pertinentă a
situației de fapt și a perspectivelor sumbre pentru România. Eu subscriu analizei
sale dar vă sugerez alte măsuri care consider că se impun pentru a face față
catastrofei economice și sociale ce ne amenință.
Măsurile pentru care vă cer să luați decizii sunt urgente. Ele
trebuie să aibă întreaga forță imperativă a C.S.A.T., a cărui existență,
potrivit Constituţiei și legii 415/2002, are o singură rațiune: să ia decizii
privind organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor care privesc
apărarea ţării şi siguranţa naţională (CSAT-Legea-de-organizare).
Toate semnele prefigurează un
colaps
societal și economic la nivel
planetar. Este nevoie și în România de măsuri ferme, profesioniste, luate cu
viziune, patriotism și responsabilitate, pentru a contracara măcar în parte
dezastrul care se anunță. Dar în loc de asta avem lideri care asistă cu cinism la prăbușirea
unei țări.
Deși au avut la dispoziție de acum trei luni informații despre
riscul ca pandemia să ajungă în Europa și România, politicienii și guvernanții nu
au făcut absolut nimic pentru a pregăti sistemul medical, de ordine publică,
economia și societatea pentru dezastrul care s-ar fi putut totuși anticipa,
fiind iresponsabil ocupați cu alegeri anticipate și lupte politicianiste.
Acum apar carențe grave: lipsesc echipamente de protecție, kituri
de testare, extractoare automate de material genetic și alte dispozitive de
laborator (Libertatea.ro-adevarul-ascuns-de-ministerul-sanatatii-se-pot-face-maxim-700-teste-coronavirus-pe-zi), personal medical, medicamente, capacități
de diagnostic și tratament. Președintele apare doar ca să debiteze locuri
comune cu morga solemnă uzuală, premierul îl contrazice pe primarul general,
ministrul sănătății e forțat să demisioneze de propria incompetență, Arafat e
lăsat să apară cu parcimonie pentru că prin contrast calibrul profesional și
intelectual mediocru al altora iese dureros în evidență. Institutul Cantacuzino
a fost de mult pus pe butuci. Este vizibil că sistemul public central e
depășit. Nici cel local nu stă mai bine – Suceava și cazul Flutur stau ca
lamentabilă dovadă. La Timișoara par a exista șanse reale ca dr. Păunescu și
echipa să fi găsit un remediu; dar în loc să fie sprijinit imediat de la
bugetul central, sunt lăsați să se descurce cum pot, fiind forțați să apeleze
la chinezi sau germani.
Peste tot haos, nepregătire, improvizație, dezordine, bulibășeală,
neprofesionalism, lobby și interese de grup mafiot, mai ales la nivelul de vârf
al deciziei politice și al managementului superior din administrația publică. Avem
deja sute de cadre medicale infectate, iar numărul lor crește. Medicii și
asistentele se plâng că nu li s-au distribuit nici măcar măști adecvate și
mănuși, ce să mai vorbim de combinezoanele de protecție pe care le vedem doar în
filmări din alte țări. Nici poliția nu stă mai bine cu materiale de protecție
minimală.
Dacă cineva era atât de naiv să creadă că furtul prin metoda
para-ndărăt s-a oprit pe perioada crizei, s-a înșelat. El înflorește în
continuare, doar produsele s-au diversificat: o licitație organizată de
ministerul de finanțe – ONAC pentru măști (5 euro bucata) e câștigată de firma ROM
WINE & COFEE cu profil de comercializare vin și cafea (National.ro/dezvaluiri/macel-in-PNL-pe-mastile-de-5-euro). Virusul lăcomiei nu are antidot, fiind mai otrăvitor
decât proverbialul vasilisc, și mai ucigător de suflete decât moartea însăși. Iar
de faptul că sunt implicate la vârf instituții centrale ale statului nu pare a
fi deloc dornică sau grăbită să se sesizeze o justiție infectată ea însăși cu
două maladii vechi și incurabile: corupția și obediența politică.
Au intrat în țară în februarie-martie 1,5 milioane de români
reveniți din diaspora, majoritatea fără nici un filtru, testare sau
carantinare. O parte dintre ei sunt purtători asimptomatici ai COVID și deja îl
împrăștie peste tot în mod complet necontrolat. Zilnic continuă să vină din
regiuni de risc mii de români, care așteaptă să intre în țară înghesuindu-se la
graniță, cu risc maxim de a se infecta unii pe alții. Văzând evoluția Spaniei,
Italiei sau SUA, este sigur că numărul de cazuri va exploda în aprilie.
La nivel global va urma o criză fără precedent, comparabilă poate
cu efectele unui război mondial. Și asta fără conflict armat ci doar cu un
virus – foarte probabil, produs artificial în laborator (Andrei-Dîrlău-Pentagonul-si-liliecii-Coronavirusul-armă-biologică). În toată lumea se vor prăbuşi industrii, corporaţii, companii, bănci,
fonduri de investiţii şi de pensii, IMM-uri. Ne așteaptă o recesiune economică atât
de gravă încât cea din 2008 va părea minoră pe lângă ea.
Uniunea Europeană ne alocă 3 miliarde de euro, dar România nu are
un proiect de utilizare a acestor fonduri. Există riscul să nu le putem absorbi
sau să le absorbim prea târziu, după ce o enormă parte a sectorului privat se
va prăbuși ireversibil. Mulți cetățeni vor trece printr-o perioadă neagră,
suferind de lipsa unor bunuri de primă necesitate, sau chiar vor plăti cu
viața. Vor trece printr-un infern emoțional și material prea mulți compatrioți
ai noștri, de care liderilor noștri politici dau semne că puțin le pasă. Le
pasă doar de propria lor imagine. Chiar și când se iau măsuri aparent în
favoarea lor, de fapt sunt măsuri deghizate tot în favoarea „marilor
contribuabili”. Așa este cazul amânării ratelor la bănci, care de fapt ajută
tot băncile să nu piardă pe termen lung, dobânzile fiind cumulative. De amânări
vor beneficia tot marile companii, nu cetățeanul de rând care va avea de plătit
dobânzi la dobânzi.
Conaționalii noștri întorși în țară au nevoie de locuri de muncă
(cu excepția celor, nu chiar atât de puțini cum ați vrea să credeți, care s-au
întors deoarece n-au mai putut continua acolo cerșitul, furtul sau prostituția,
și vor căuta să facă același lucru și aici). Dar locurile de muncă vor deveni,
din păcate, extrem de rare și vor continua să se împuțineze în următoarele
luni, pe măsură ce sectorul privat își va închide porțile și va da faliment sau
va intra în „conservare” (vezi Dacia-Renault).
Milioane de cetățeni români vor rămâne fără surse de venit. Șomajul tehnic va
susține, o vreme, o parte dintre ei. Dar câți vor beneficia de el? Și cât timp
va putea susține bugetul aceste alocații? Cu bani de unde?
E deja evident că nici măririle salariale nici de pensii nu se vor
putea acorda. Dar largi categorii de populație vor fi în situația de a nu mai avea
nici măcar venituri minime necesare pentru subzistență. Ce se va întâmpla
atunci? Ce va fi când inflația ne va anihila economiile, iar prețurile vor
escalada de la o zi la alta? Când sistemele de aprovizionare cu alimente vor
colapsa? Când situația socială va scăpa de sub control? Când clanurile vor
devaliza magazinele și vor face legea pe străzi? Veți scoate armata? Nu va fi
prea târziu și prea violent pentru situații ce ar putea fi evitate cu măsuri
luate acum?
Fără
discuție, populația trebuie protejată medical, dar și masiv susținută financiar,
preferabil cu ajutoare bănești acordate direct categoriilor afectate, cum face
guvernul SUA.
Tot
fără discuție, trebuie serios sprijinită economia. Se impune urgent susținerea cu
capital și facilități fiscale a firmelor româneşti, mai ales a IMM-urilor, a sectorului
productiv şi de servicii. Trebuie sprijinită producţia industrială, alimentară şi
agricolă autohtonă. Ea va acoperi o parte din nevoile interne, astfel încât să nu
mai fim (atât de) dependenți de importuri. Trebuie sprijinită agricultura, mai
ales micii fermieri trebuie ajutați să producă și să livreze hrană românilor. Consumatorii
interni trebuie încurajați prin campanii publice să cumpere produse româneşti. Singurul
ministru care pare a ști de ce e nevoie, cel al economiei, propunea o relansare
și reindustrializare a României. Păi da, iar momentul e acum.
Dar de unde bani? Pentru a face față tuturor problemelor enumerate mai
sus și a multor altora este nevoie de sume enorme. De unde va lua statul resurse pentru a susține aceste cheltuieli de
combatere a efectelor COVID?
Este
de bun simț să nu privim împrumutul ca o soluție, căci datoria externă va
trebui rambursată, iar serviciul datoriei va fi o povară care va agrava criza.
Iar banii vor deveni tot mai scumpi pe piețele de capital.
Nici
tiparnița de bani a BNR nu e o soluție. Emiterea de monedă fără acoperire nu generează
decât inflație, fiind un impozit indirect aplicat nouă.
Dar ce măsuri poate lua statul? Care ar fi soluțiile posibile?
O simplă analiză macroeconomică arată următoarele: în ianuarie
2020, înainte de criza
COVID, Consiliul Fiscal estima
că deficitul bugetar al României va creşte la 4,8% din PIB în 2020, 6% în
2021 şi 7% în 2022 (Consiliul-fiscal-deficitul-bugetar-ar-creste-4-8-din-PIB-în-2020). Bugetul pe 2020 a fost construit pe o proiecție a
creşterii economice de 4,1%, deficit bugetar de 3,59%, inflaţie de 3,1%. Dar e
clar că aceste estimări nu mai sunt valabile. Vom avea o gravă criză economică
cu sectoare întregi, dacă nu întreaga economie paralizată. În 2020 vom avea
scădere, nu creștere. Scenarii optimiste prevăd un deficit bugetar peste 10%.
În
2019 PIB-ul României a fost 1054 miliarde lei (200 miliarde euro). Anul acesta
vom avea un PIB ce se anunță minuscul. De unde bani pentru a acoperi nevoile?
Cum
putem economisi bani din bugetul, auster până la mizerie, al anului 2020? Cum
putem atrage mai mulți bani la acest buget?
Propun
cinci surse – pentru care sunt
necesare decizii urgente ale CSAT.
Dar pentru ca ele să poată funcționa ca soluții, Consiliul
Suprem de Apărare a Țării trebuie să pună piciorul în prag:
·
Cheltuielile pentru criza COVID să fie considerate
cheltuieli de apărare națională (o parte din cei 2% din PIB)
·
Colectarea
la buget a banilor furați prin evaziune fiscală și economia subterană
·
Luarea sectorului privat ca
partener, nu ca inamic
·
Valorificarea
rezervelor de gaze naturale din Marea Neagră în folosul României
·
Pensiile
speciale.
1. Bugetul
apărării: reîncadrare bugetară ca bani pentru apărare, sau tăiere la 1% din PIB
Un comunicat al MApN din decembrie 2019 arăta că România a
cumpărat din Portugalia la mâna a doua încă
5 aeronave F-16 Fighting Falcon
(global-def.com/2020/01/26/MApN-a-cumparat-5-aeronave-F-16-fighting-falcon). Contractul a fost semnat
în decembrie 2019 de ministrul apărării Nicolae Ciucă. Noul lot a completat
cele 12 avioane F16 aflate deja în dotarea armatei, achiziționate din Portugalia în 2014-2017 în cadrul programului de
înzestrare ,,Avion multirol al Forţelor Aeriene”. Parlamentul a
adoptat pe 11.12.2019 legea de achiziţionare a 5 avioane F-16 plus pachetul de
bunuri şi servicii pentru modernizarea (Mid-Life
Upgrade) avioanelor F-16. Costul celor 5 avioane este 280 milioane euro plus
TVA (150 milioane SUA, 130 milioane euro Portugalia). În total
pentru 17 avioane F-16 România a plătit un
miliard de euro în 6 ani. Pe viitor
România are de cumpărat încă 36 de avioane pentru alte două escadrile (global-def.com-F-35-la-pret-de-F-16-ce-va-cumpara-România).
Guvernul Orban a mai alocat sume fabuloase pentru
a cumpăra un sistem de rachete Patriot, transportoare blindate etc. (revelatiialecerului-2020/01/08/guvernul-ticăloșiei-absolute).
În
cadrul bugetului pe 2020 Ministerului Apărării i s-a menținut alocarea a 2% din
PIB, procent cerut de NATO și convenit prin Acordul politic național privind
creșterea finanțării pentru Apărare. Acești 2% ar însemna 23,7 miliarde lei (5
miliarde euro).
Dar își poate permite România să cumpere rachete, bombardiere, corvete sau alte
asemenea tipuri de armament în actualul context?
Desigur,
multe cheltuieli sunt obligatorii și nu se pot tăia în nici un caz (întreținerea armatei
etc.). Dar, în condițiile crizei economice
majore, își poate permite România chiar toate aceste cheltuieli de înarmare și
modernizare cu escadrile de bombardiere și rachete, din care profită doar
economia altor țări?
România este în război cu COVID-19. De aceea este legitim ca o
parte din măsurile sanitare și economice de combatere a efectelor crizei COVID
să fie considerate cheltuieli de apărare națională.
Este necesar și justificat ca
o parte din cheltuielile pentru criza COVID să fie încadrate bugetar în
categoria cheltuieli de apărare. Aceasta ar permite ca ele să poată fi co-finanțate
și din bugetul Apărării.
Ca alternativă, dacă nu se
acceptă reclasificarea acestor cheltuieli ca fiind dedicate apărării, consider
că se impune și se justifică reducerea celor 2% din PIB la jumătate (1%), pentru
a disponibiliza rezerve bugetare necesare pentru criza COVID-19.
De asemenea, ne-ar
ajuta invocarea forței majore pentru anularea unor contracte deja încheiate, ceea ce ne-ar economisi
sume importante.
Aceasta ar însemna
2,5 miliarde euro pentru personal și echipament medical și măsuri de
combatere directă a pandemiei. Deși suma se va reduce proporțional cu micșorarea
PIB-ului, totuși va rămâne o sursă semnificativă.
2. Pensiile speciale
În 2020 pensiile speciale vor însuma peste 9 miliarde lei (1,9 miliarde euro) (Pensii-speciale-de-9-miliarde-lei-in-2020-platforma-dezvaluie-cheltuielile-statului): peste 1 miliard lei
pentru 9300 privilegiaţi – foști demnitari, parlamentari, magistraţi, personal
din instanţe şi parchete, angajaţi ai Curţii de Conturi, diplomaţi, piloţi ai
Aviaţiei Civile, plus 8 miliarde lei pentru foşti angajaţi ai Ministerului de
Interne și militari.
Când
milioane de cetățeni vor suferi efectele nefaste ale unei crize de proporții
nemaivăzute, este cazul să facă sacrificii și categoriile privilegiate.
Oare
principiul solidarității se aplică doar unilateral, în sensul că noi toți
trebuie să fim solidari în a-i plăti pe demnitari și politicieni, dar nu și
invers? Solidaritatea se aplică doar la bine, sau și la rău?
Așadar,
împreună, în 2020 alocațiile bugetare pentru pensii speciale plus apărare vor însuma 30 miliarde lei (6 miliarde
euro). Adunate, cele 2,5 miliarde
euro (jumătate din cei 2% din PIB pentru apărare) plus 1,9 miliarde euro pensii speciale ar aduce 4,4 miliarde euro pentru combaterea COVID, în primul rând
protejarea personalului medical și a populației.
3. Luarea sectorului privat ca partener, nu ca inamic sau povară
O
soluție e în mod cert implicarea și activarea enormelor forțe ale sectorului
privat. El are creativitatea și dinamica necesară pentru a scoate țara din
criză, dacă e încurajat și lăsat să lucreze. Statul trebuie să ia sectorul
privat ca partener în această criză, nu să-l blocheze. Privatul este soluția,
nu amenințarea sau inamicul.
Privatul nu e povara ce trebuie dusă în
spate, precum un invalid neputincios.
El este o enormă resursă ce trebuie mobilizată și catalizată. Oamenii vor găsi
soluții, lăsați-i! Nu-i mai manipulați cu amăgiri, sprijiniți-i!
Un
caz particular al aplicării acestei direcții strategice este valorificarea de
către România a resurselor de care (mai) dispunem:
4. Rezervele de gaze din Marea Neagră
Aceste rezerve sunt estimate la 200 miliarde
metri cubi, din care jumătate sunt deja atribuite (Romania-curata-suna-ti-deputatul-întreabă-l-dacă-renunță-la-10-miliarde-euro-din-Marea-Neagră). Chiar la prețurile de azi, valoarea lor
totală este de aproape 40 miliarde euro.
Adică un sfert din PIB. La prețuri mai mari valoarea lor s-ar putea dubla, ajungând
la 40% din PIB-ul României.
Așa
săraci cum suntem ca țară, stăm pe
rezerve egale cu un sfert sau o treime din PIB.
Într-un
articol excelent documentat (Dan-Dungaciu-Petrisor-Peiu-proiect-centenar-al-României-Ungaria-lider-regional) Petrișor Peiu și Dan Dungaciu fac o analiză lucidă a dosarului gazelor din
Marea Neagră.
Reiese
că, fără nici o explicație – alta decât trădarea
intereselor naționale ale României –
guverne succesive ale României au favorizat consecvent interesele altor state
(în principal Ungaria) și ale unor companii străine (OMV, MOL) în detrimentul
clar al României și al cetățenilor ei.
Lipsa
de coordonare și claritate strategică a instituțiilor române a fost atât de
strigătoare la cer încât ea poate – și trebuie – privită ca atentat la siguranța națională. Nu e
aici locul să reiau întreaga descriere a acestui dosar, bine prezentat în articolul
citat și alte informări publice.
Important
este că încă dispunem de resurse enorme
nevalorificate.
În
actualul context de o gravitate fără precedent, CSAT-ul României trebuie să ia urgent în discuție tema gazelor din
Marea Neagră și să ia o decizie în favoarea românilor. Este o posibilă
sursă de venituri de care România nu se poate lipsi anul acesta și în următorii
ani. Sunt convins că România poate exploata și singură măcar o parte din aceste
resurse. Trebuie doar să îndrăznim și să vrem, soluții se găsesc. Întrebați-l
pe dl. Peiu, care într-o emisiune TV acum câteva zile sugera câteva,
profesioniste, pe care nu le mai pot dezvolta aici. Contractele deja încheiate care ne dezavantajează pot fi anulate
prin invocarea forței majore create de coronavirus.
4.
Economia neagră
Economia
subterană în România este estimată la 40
miliarde euro anual, adică 20% din
PIB (gandul.ro/financiar/economia-subterana-in-România-estimata-zeci-miliarde-euro-cât-au-scazut-in-ultimii-10-ani-munca-la-negru-si-subraportarea-veniturilor).
Fenomenul economiei
nefiscalizate constă în principal în munca la negru și sub-raportarea
veniturilor sau a profitului. Toate țările
au economie neagră, dar în România
ea are o pondere mult mai ridicată în PIB decât alte țări (Bulgaria 31%,
Elveția, Austria, Olanda, Marea Britanie 8-10%).
Evaziunea fiscală și spălarea de
bani pe o scară uriașă înseamnă sume uriașe care nu mai ajung să fie
încasate de stat. Iar gaura bugetară o suportăm noi, cetățenii. Marea evaziune fiscală
privează bugetul de venituri enorme și noi
acoperim paguba rezultată. Însă în actualul context asta înseamnă sume necesare
în combaterea crizei COVID.
Trebuie luate măsuri drastice ca măcar o
parte din această evaziune să fie recuperată la buget. CSAT trebuie să ia
decizii dure în acest sens.
Soluțiile
sunt cunoscute de finanțiști. Problema este că a lipsit permanent voința politică de a lua aceste măsuri.
Este
o temă de mare complexitate ce implică ample investigații financiare
antifraudă, confiscarea extinsă, instituirea de măsuri asiguratorii /
sechestre, creanțele privenite din materie penală etc.
Important este doar să se vrea. Nu este suficientă arestarea celor care au fraudat
statul, ci executarea silită a
averilor obținute prin fraudă. Legea care permite acest lucru trebuie
aplicată fără excepție.
Recuperarea prejudiciilor și confiscarea
bunurilor dobândite ilegal este o
soluție adesea pomenită dar niciodată legiferată până la capăt. În 2015 de pildă ANAF a încasat doar 5,23% din
valoarea prejudiciilor (cursdeguvernare-recuperarea-prejudiciilor-produse-de-coruptie-de-ce-noua-agentie-pentru-administrarea-bunurilor-sechestrate-va-avea-acelasi-randament-ca-ANAF). Raportul proiectului
„Inițiativa pentru o Justiție Curată” www.justitiecurata.ro, www.freedomhouse.ro arăta că
„ultima verigă a procesului de recuperare a produsului infracțiunii este ANAF.
Dar rata mică – sub 10% – de recuperare a creanțelor provenite din sentințe
penale și explicațiile neconvingătoare au ridicat semne de întrebare privind
activitatea ANAF ca organ de executare și valorificare.” Un procuror constată
la angajați „o reticență mare, încercau să-și protejeze șefii.” Un judecător afirmă explicit: „Nu există
nicio prevedere legală care să ducă la această rată mică. Este a
vrea sau a nu vrea. Iar concluzia de bun simț a oricărui om, nu trebuie
să fii nici judecător, nici procuror, nici jurnalist, e că nu se vrea.”
Acest
fenomen este cunoscut, dar nu se vrea
ca el să fie eradicat, sau măcar redus, deoarece sunt implicate interese deloc
surprinzătoare. „Principalii
responsabili pentru nerecuperarea prejudiciilor din dosarele de corupție sunt foștii șefi ai ANAF, care au
fost numiți tocmai de partide” (revista22.ro/actualitate-interna/foștii-șefi-ai-ANAF-responsabili-pentru-nerecuperarea-prejudiciilor-din-corupție). Presiunile și lobby-ul
în favoarea grupurilor de interese trans- și supra-partinice dictează deciziile
și multe prevederi legale, inclusiv cele privitoare la recuperarea creanțelor
provenite din infracțiuni. Para-ndărătul (nu vă faceți că nu cunoașteți acest
termen ne-academic) este zeul căruia i se închină părțile contractante ale
oricărei tranzacții în România de azi. El trebuie să înceteze ACUM. Solicit
CSAT-ului să ia în discuție cazul ROM WINE & COFEE. Asemenea cazuri nu au
voie să se petreacă în general, dar acum, în vreme de criză națională, ele
trebuie privite ca atentate la siguranța
națională și pedepsite ca atare.
Este
momentul să se vrea. E timpul ca măsurile anti-mafiote, anti-evaziune și
anti-hoție să fie aplicate serios. E
un timp care nu mai are răbdare cu „băieții deștepți” nărăviți la furt, corupție,
șpăgi și evaziune.
Este
imperios necesar să se ia măsuri mult mai dure acum, când România urmează să
treacă printr-o inimaginabilă tragedie socială și economică.
Azi
România nu-și mai poate permite luxul de a tolera acest jaf, această hemoragie
financiară egală cu o cincime din PIB. Sunt bani furați de o caracatiță
infracțional-mafiotă care a operat și operează fără scrupule, jefuind resurse de
care ar trebui să beneficiem cu toții.
Rețelele
de crimă organizată, contrabandă și trafic de persoane, o întreagă faună
interlopă, au proliferat și continuă să prolifereze la adăpostul indulgenței și
complicității unor încrengături infracționale cu ramificații până foarte sus în
aparatul instituțional. Acest jaf se va agrava, deoarece la rețelele existente
se vor adăuga cele care au operat în străinătate după 2007, dar au fost
obligate să se repatrieze de măsurile luate de țările europene afectate de
covid.
Acum,
în timp ce vorbim, defrișările ilegale
continuă mai abitir ca oricând, provocând nu doar avarii ireversibile mediului
natural, ci și enorme pierderi economice țării (Stop-defrisarilor-video).
În
concluzie, este datoria și obligația CSAT-ului să ia urgent decizii clare,
ferme, pentru a mobiliza aceste resurse. Și a pune capăt jafului, sub pedeapsa atentatului la siguranța națională.
Am
enumerat cele cinci măsuri într-un crescendo, de la cele care ar genera
economii bugetare mai mici (apărarea, pensiile speciale) dar ar fi mai simple, la
cele cu pondere mare în PIB (economia subterană și gazele naturale) dar mai
dificil de aplicat. Cumulate, toate ar aduce venituri cu adevărat
semnificative.
Ar fi o utopie să ne imaginăm că ele s-ar putea realiza
integral. Dar chiar și o fracțiune din ele ar aduce resurse extrem de valoroase
în acest an și în cei ce vor urma.
Am publicat această scrisoare pe 30 martie 2020 pe Activenews.ro-Scrisoare-deschisa-catre-C.S.A.T.-5-masuri-anti-criza-Economia-neagră-bugetul-apararii-sectorul-privat-rezervele-de-gaze-naturale-pensiile-speciale
Am publicat această scrisoare pe 30 martie 2020 pe Activenews.ro-Scrisoare-deschisa-catre-C.S.A.T.-5-masuri-anti-criza-Economia-neagră-bugetul-apararii-sectorul-privat-rezervele-de-gaze-naturale-pensiile-speciale
No comments:
Post a Comment