Coronavirusul – armă biologică?

Care ar fi argumentele în sprijinul ipotezei că actualul coronavirus a fost implantat în China ca un experiment cu armă biologică în cadrul războiului ei economic cu SUA?

Argumentele există și sunt destul de solide încât scenariul să fie suficient de plauzibil.

Se știe că azi China e statul inamic, adversarul economic și rivalul militar al SUA în Pacific și alte regiuni ale lumii.

Recent SUA și China au încheiat prima fază a unui important acord comercial. De ce n-am presupune că termenii acordului au fost acceptați de China sub presiunea epidemiei în curs? De ce n-am crede că americanii „joacă tare”, pentru a forța China să le accepte termenii duri, restricțiile comerciale, financiare și tehnologice severe?

De altfel deja se vorbește explicit despre existența unui război comercial global (cnn-business-trade-risks).

Motivația economică și militară a SUA de a interveni în forță în China este foarte puternică. China este cel mai mare creditor extern al SUA. America datorează Chinei 1 trilion de dolari (US-debt-to-China). Renunțarea Chinei la dolar ar însemna pentru SUA căderea burselor, dezastru financiar. Dar China vrea să-și facă moneda convertibilă, yuanul – valută internațională de rezervă. Deja o supraputere economică, China e pe cale să devină și o supraputere militară, tinzând treptat către paritate nucleară cu SUA și Rusia. Ea își sporește an de an numărul de rachete nucleare, construiește portavioane, arme antisatelit, vrea să ajungă putere spațială în 2030.

În aceste condiții, ne putem explica de ce Pentagonul a putut considera necesar să treacă la măsuri de descurajare (deterrence) mai radicale. Alegerea Wuhanului se explică prin aceea că acolo e singurul laborator acreditat pentru arme biologice din China, astfel încât acel laborator să poată fi arătat ca țap ispășitor pentru o pretinsă scăpare accidentală a virusului. De altfel laboratorul din Wuhan nu e străin de aceste cercetări. Excelentul articol „Lilieci, editarea genelor şi arme biologice: experimente recente ale DARPA provoacă îngrijorare pe fondul epidemiei de coronavirus” de Whitney Webb (tradus de Paul Ghițiu: cuvântul-ortodox-război-biologic-America-China-coronavirus-lilieci-vaccinuri-experimente-genetice-ADN-legături-Pentagon-DARPA-institut-virusologie-universitate-Wuhan) arată că în 2017 Pentagonul a devenit preocupat de lilieci folosiți pe post de arme biologice. SUA au finanţat studii în China care au descoperit noi agenți patogeni letali, inclusiv coronaviruși mutanți proveniți de la lilieci. Unul dintre aceste studii – „Apariția unei boli zoonotice purtate de lilieci în Asia de Vest” – s-a axat pe lilieci ca gazde/purtători de coronavirusuri MERS și SARS.

Alt studiu, făcut în sudul Chinei în 2018, a descoperit 89 tulpini  de „coronavirus de lilieci” ce folosesc același receptor ca și coronavirusul MERS (Sindrom respirator din Orientul Mijlociu). Studiul a fost cofinanțat de Guvernul chinez (Ministerul Științei și Tehnologiei), USAID (organizație presupusă a fi o acoperire pentru serviciile de informații SUA) și Institutul Național de Sănătate din SUA (colaborator al CIA și Pentagonului pentru cercetarea bolilor infecțioase și armelor biologice). Un program al Agenției pentru Proiecte de Cercetare Avansată în Domeniul Apărării (DARPA) a urmărit crearea „unei noi clase de arme biologice” utilizând insecte ca vehicule/agenți de modificare genetică orizontală a mediului (HEGAAs) în scopuri ofensive”. În sfârșit, alt studiu finanțat de guvernul SUA, publicat în 2019, este „Descoperirea și caracterizarea liniilor de nou coronavirus de liliac din Kazahstan”, axat pe „fauna de lilieci din Asia Centrală care leagă China de Europa de Est”. El a descoperit mai multe noi tulpini de „coronavirus de lilieci”. Studiul a fost finanțat de Departamentul Apărării SUA (Agenția de Reducere a amenințărilor în domeniul apărării DTRA – Defense Threats Reduction Agency), cu participarea Universității Duke. La rândul ei, Duke University este cu Universitatea Wuhan într-un parteneriat care include un institut de virusologie.

Cu alte cuvinte, s-a lucrat cu „materialul clientului”: s-a studiat chiar la fața locului fauna asiatică (în special liliecii) și virușii cu mutații genetice pe care ea îi poate transmite – și totul cu sprijinul unor instituții chineze.

În acest război între supraputeri, Europa e o victimă colaterală. De altfel SUA este în război comercial și cu Europa. Administrația americană are în vedere impunerea de tarife la produse din Franța în valoare de 2,4 miliarde dolari (inclusiv lactate, pielărie, vinuri) ca ripostă la taxa vamală pusă de Franța pe servicii digitale, care afectează firme americane ca Facebook și Google și e considerată de SUA un obstacol în calea comerțului. Uniunea Europeană amenință să riposteze. Noile tarife ar duce la escaladarea relațiilor deja tensionate dintre Washington și Bruxelles. SUA a impus anul trecut un tarif vamal de 25% la vinurile europene, ca răspuns la subvențiile publice acordate firmei de avioane Airbus (EADSF). De atunci Casa Albă a amenințat că va mări tariful deoarece problema nu s-a rezolvat. Washingtonul a impus taxe la oțel și aluminiu produs în UE și a amenințat cu tarife mai mari la autoturismele produse în Germania, în ciuda investițiilor făcute în SUA de BMW, Volkswagen sau Daimler. Așadar Americii puțin îi pasă de Europa. Curând sunt alegeri și trebuie să li se arate americanilor un câștig economic contra Chinei. Prea puțin contează Europa, dacă se-ntinde pandemia în Europa e problema ei. Oricum, SUA se va proteja (probabil au avut din start antidotul și poate îl vor da și aliaților europeni, dacă sunt cuminți). Poate Americii i-ar fi păsat de marele ei aliat european, Regatul Unit – care însă s-a separat de UE. Dilema s-a rezolvat prin Brexit.

Partea relativ „bună” ar fi că, odată ce SUA își va vedea supremația restabilită, epidemia ar înceta. Până atunci vom continua să fim victime colaterale ca de obicei.

Mi se pare mai credibil acest scenariu decât altul care circulă acum „viral”: că de fapt boala COVID-19 nu e atât de gravă, amenințarea cu pandemia fiind menită doar să creeze panică și isterie. Apoi însă vor veni cu „soluția” unui vaccin ucigaș și abia acel vaccin, vezi Doamne, va fi adevăratul instrument de exterminare biologică a surplusului de populație. De acel vaccin trebuie să ne ferim, susține teoria „isteriei falsei pandemii”, nu de covid-19 care n-ar fi decât o simplă gripă.

Nu cred acest scenariu. Cred că până una-alta trebuie să ne protejăm, să păstrăm igiena cea mai strictă și să ne punem încrederea în Dumnezeu, Care nu vrea moartea păcătosului ci să se întoarcă și să fie viu”, rugându-ne: Tu eşti Domnul cel preaînalt, bun, îndelung-răbdător, mult-milostiv, Căruia îi pare rău de răutăţile oamenilor. Doamne, după mulţimea bunătăţii Tale ai făgăduit pocăinţă şi iertare celor ce ţi-au greşit şi după mulţimea îndurărilor Tale ai hotărât pocăinţă păcătoşilor spre mântuire. Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepţi, n-ai pus pocăinţă pentru cei drepţi, Avraam şi Isaac şi Iacov, care nu Ți-au greşit, ci ai pus pocăinţă mie păcătosul, pentru că am păcătuit mai mult decât nisipul mării.

Acest articol a fost publicat pe 27 februarie 2020 la ActiveNews-Coronavirusul-armă-biologică-Pentagonul-și-liliecii

2019-nCoV: ficțiune sau „action-plan”?

Ce măsuri ia – sau de ce nu ia – România?

 

În romanul său „Ochii întunericului” (The Eyes of Darkness), publicat în 1981, scriitorul american Dean Koontz imagina următorul scenariu:

Ne aflăm în plin război rece, dominat de cursa înarmărilor între SUA și URSS. Opinia publică mondială urmărește cu îngrijorare escaladarea cursei înarmărilor strategice – numărul crescând exponențial al rachetelor intercontinentale balistice cu focoase nucleare multiple ale celor două supraputeri. Echilibrul de forțe pare tot mai fragil, existând riscul real ca situația să scape de sub control și omenirea să fie anihilată de un război nimicitor. Oficial ambele supraputeri pretind că nu sunt angajate în dezvoltarea de arme bacteriologice și chimice, deoarece par mai „imorale” decât cele atomice și le-ar crea politicienilor o imagine proastă. Dar în realitate ambele desfășoară în acest sens cercetări secrete, mai ales rușii, aceste arme fiind mai ieftine iar URSS-ul – aproape de faliment.

În acest context geopolitic, sovieticii, experimentând pe deținuți politici, produc o nouă tulpină de virus letal, mai eficace decât antraxul sau alți agenți biologici. Rușii numesc noul virus Gorki-400, după numele orașului Gorki unde se află laboratorul care l-a creat. (Gorki fiind numele orașului Nijni Novgorod de pe Volga, care între 1932-1990 a purtat numele scriitorului Maxim Gorki, născut acolo, suporter al regimului comunist.) Deși produc virusul, sovieticii nu reușesc să găsească antidot sau antibiotic contra lui. Un savant rus pe nume Ilya Poparopov fuge în SUA luând cu el un microfilm cu „rețeta” lui Gorki-400. Americanii recrează un duplicat al virusului, care scapă accidental din laborator printr-un angajat contaminat din greșeală și infectează câțiva civili, dar americanii îi găsesc remediul.

Acesta este scenariul din ediția originală a thriller-ului. 15 ani mai târziu, în 1996, Koontz publică o nouă ediție a cărții, ținând însă cont că între timp situația geopolitică s-a schimbat. În anii ’90, odată cu destrămarea URSS, ia sfârșit războiul rece dintre SUA şi Rusia. Acum adversarii americanilor nu mai sunt ruşii, ci devin chinezii. Koontz face un update, înlocuind și el țara inamică. Sunt modificate niște detalii ale intrigii: virusul nu mai e produs în URSS ci în China. Scriitorul face o cercetare și decide (din motive descrise mai jos, pe care probabil le află din unele surse, poate publice) că locația din China cea mai potrivită pentru un asemenea scenariu este orașul Wuhan, plasând acolo laboratorul și schimbând deci numele virusului din Gorki-400 în Wuhan-400. Savantul fugit în SUA nu mai e rus ci chinez și se numește Li Chen, iar microfilmul devine o dischetă.

Așadar, reținem că în ediția din 1996 a romanului, Koontz descrie apariția ficțională, în China, a unui virus numit „Wuhan-400". Ca și în ediția originală din 1981 a cărții, virusul e o armă biologică produsă prin recombinarea ADN-ului viral în cadrul unui program militar, doar că acum laboratorul nu se mai află în orașul sovietic Gorki, ci în orașul chinez Wuhan. Virusul scapă accidental din unitatea militară și câțiva civili se îmbolnăvesc contaminându-se cu el și mor. Virusul imaginat de Koontz este o armă biologică perfectă, având o serie de avantaje majore față de altele.

Până aici e ficțiunea. Urmează realitatea, care are asemănări stranii cu cartea. Izbucnirea exact în Wuhan a epidemiei de coronavirus în 2019, la 13 ani după ediția din 1996 a romanului, pare să transforme ficțiunea în ceva ce arată ca o ciudată profeție.

Dar, făcând o sumară investigație, lucrurile încep să se lege. Dintr-un articol din „South China Morning Post” (scmp.com-Virus-called-wuhan-400-makes-people-terribly-ill-dean-koontz), publicație bine informată, cu contributori inclusiv chinezi care au acces la știri interne din China, aflăm că în Wuhan există într-adevăr un Institut de Virusologie, aflat la doar 32 km de epicentrul epidemiei de azi. Creat pentru a trata boli infecțioase precum Ebola, institutul are singurul laborator de maximă clasificare („grad 4 de biosecuritate”) din China acreditat pentru cercetarea biotehnologiilor, în primul rând studierea virușilor letali. Se mai afirmă că acest laborator „a fost unul dintre primele care au secvenționat coronavirusul” („the lab was one of the first to sequence the coronavirus”).

Geografic, orașul Wuhan se află chiar în centrul Chinei, la răscrucea unor mari artere de transport – linia ferată de mare viteză nord-sud (Beijing-Canton-Hong Kong) și fluviul Yangtze care curge de la est la vest până la Pacific. „Unde mai bine decât la Wuhan poți plasa o epidemie (ficțională sau chiar reală)?” speculează articolul. Unde, într-adevăr? Mai adaugă, printre altele, că pe vremuri și japonezii au depozitat arme chimice în Wuhan.

N-au întârziat să apară voci care au susținut că actuala epidemie din China a fost provocată de un virus modificat genetic și că probabil a scăpat chiar din laboratorul de lângă Wuhan, dar au fost expediate sumar ca simple teorii ale conspirației. La rândul său, institutul neagă că „pacientul zero” al epidemiei ar fi fost angajata sa pe nume Huang Yanling, iar Ministerul chinez al Științei și Tehnologiei respinge și el alegațiile că ar exista o legătură între 2019-nCov (alias Covid-19) și Institutul de stat, ori că virusul ar fi ajuns accidental din laborator în faimoasa piață din Wuhan mai înainte ca de acolo să se răspândească eventual în rândul populației (cf. South China  Morning Post – Chinese-research-lab-denies-rumours-links-first-coronavirus). Dar cercetătorii chinezi ai primelor cazuri de contaminare au confirmat că prima persoană cu simptome nu a avut nici o legătură cu respectiva piață (No-link-seafood-market-first-case-coronavirus-chinese). În lumina acestor date, unele dintre variantele teoriei conspirației nu mai par chiar atât de implauzibile.

În concluzie, personal văd trei variante posibile privind originea epidemiei cu 2019-nCov:

1) Actualul coronavirus a apărut pe căi naturale, fără nici o legătură cu vreun laborator. Orice asemănare cu ficțiunea lui Koontz e pur întâmplătoare, simplă coincidență (scenariu foarte improbabil, nu cred deloc în el).

2) 2019-nCov a scăpat accidental din laboratorul din Wuhan. Asemănarea cu ediția din 1996 a romanului se explică prin aceea că autorul s-a documentat și a ales această locație știind că în realitate chiar exista acolo respectivul institut de virusologie, precum și din motivele geografice menționate mai sus. Koontz poate chiar a avut o sursă de informare din interiorul serviciilor americane, asemenea colaborări nefiind rare în rândul scriitorilor de thrillere (scenariu posibil).

3) Al treilea scenariu îl implică pe al doilea, dar merge mai departe. De ce n-am presupune că, 23 de ani mai târziu, cineva cu intenții ostile (un stat inamic?) a folosit scenariul din romanul lui Koontz ca „action plan”, punându-l în practică pentru a „planta” intenționat o epidemie? În acest caz, alegerea Wuhanului a fost motivată exact de criteriile de mai sus, respectiv să îndrepte eventualele (și inevitabilele) suspiciuni că virusul ar fi ADN-Recombined tocmai către institutul existent acolo (scenariul cel mai „dark”, deloc imposibil).

Văzând harta actualizată la zi a răspândirii 2019-nCoV în China, mi se pare destul de alarmant cum din 25 ianuarie până azi se extinde de la o zi la alta (animație, timp real; cu maro – peste 500 cazuri confirmate / provincie, cu negru – peste 1000): wikimedia.org/wikipedia/commons 2019-nCoV_Confirmed_Cases_Animated_Map

Având în vedere viteza propagării cred că s-ar impune ca și guvernul României să ia măsuri mai drastice – suspendarea zborurilor din China (cum au făcut deja alte țări), suspendarea măcar a anumitor importuri alimentare, alte măsuri de urgență gândite integrat de specialiști. Cu sistemul nostru de sănătate care și așa are probleme nu văd cum am face față unei epidemii. A nu lua astfel de măsuri acum cred că ar însemna cel puțin inconștiență.

 Harta răspândirii Covid19 în China 18 feb.

 Acest articol a fost publicat pe 22 februarie la: https://www.activenews.ro/externe/2019-nCoV-fictiune-sau-%E2%80%9Eaction-plan-Ce-masuri-ia-sau-de-ce-nu-ia-Romania-160212